Jurnal pe scurt (3)

2010/10/03, 21:00


Frizeria este curată şi modernă. Frizeriţa este o tânără de 23-25 ani, poate abia ieşită de la cursuri. Îi spun:
Vă rog mult, doar scurtaţi-l uşor, nu-l tăiaţi “moldoveneşte”, având în vedere tunsoarea scurtă care place mult în aceste părţi, adică la “zero” (tuns scurt de tot) –
Ea mă priveşte cu o expresie interogativă, mă gândesc: “Iată alta care nu vorbeşte româna!”. Am ghicit, soţia mea traduce. Tânăra apucă maşina de tuns și se apropie amenințător, simt un fior lung pe spate, o chem alarmat pe soția mea:
A înțeles domnișoara că nu sunt un țap bătrân bun de tunsoare? –
Soția mea îi spune ceva, frizerița depune incriminatul instrument și înșfacă, în sfârșit foarfecele. Lucrează bine, este cu adevărat bravă, în câteva minute a sfârșit lucrul. Mă privesc în oglindă, frizura este perfectă, sunt satisfăcut.
Bravo, data viitoare voi veni la Dv., doresc aceeaşi frizură – îi spun, soția
mea traduce, ea zâmbește.
Preţul frizurii 35 lei, 2,10 euro!
Soţia mea plăteşte, patruzeci de lei cu 5 lei şpagă, eu îi dăruiesc alţi zece lei.
Îmi plac aceşti tineri moldoveni întreprinzători, dar mai mult ca orice îmi plac atunci când îşi cunosc bine meseria.
………………………….
Un fapt cu adevărat straniu pe care doresc să-l semnalez!
În fața Procuraturii Generale din Chișinău, pe str. Gavriil Bănulescu-Bodoni, de ani de zile, o doamnă protestează probabil pentru o greşeală de care suferă.
Doamna vine în fiecare dimineață cu căruțul său, descarcă pancardele sale, le expune pe scări, se așează în mijlocul lor și rămâne acolo ore întregi, până seara târziu. Nu cunosc ce scrie pe acele pancarde, am auzit de la cineva că doamna protestează deoarece fiul său a fost privat de libertate fiind nevinovat.
Doamna, mai mult pentru a anunța prezența sa cotidiană, din când în când deschide megafonul său și strigă ceva înspre geamurile Procuraturii. Îmi pot doar imagina nemulțumirea angajaților care muncesc în acele birouri!
Eu o văd în fiecare zi, merg pe acolo pentru a ajunge din centru acasă, de fiecare dată când merg prin acele părți simt un mare respect şi admiraţie pentru acea doamnă încăpățânată.

Leggi tutto




A pleca, a pleca de aici!

2010/10/02, 21:00


De lucru nu-i lipseşte lui Igor, este un brav meseriaş, câştigă bine, îl vedeam vesel, într-un fel fericit cu frumoasa sa familioară în micuţul său apartament propriu; familie tânăra de tipul celei moldoveneşti, într-un cuvânt, aparent fără probleme.
Într-o zi mi-a spus:
Proiectul meu este să plec cât mai curând de aici, poate, în Canada, eu şi
soţia învăţăm engleza –

Dar nu câştigi bine aici în Moldova, meseria ta nu merge bine?
spun eu oarecum surprins.
Sigur, munca-mi merge bine, dar ce va face fiul meu când va fi mare, ce
viitor va avea, trebuie să mă gândesc la el – ripostează el amărât.
Dar eşti tu cel care trebuie să construieşti viitorul tău, este generaţia ta
care trebuie să schimbe lucrurile în această ţară – continui eu – este potenţialul tău dragă Igor! –
Mah! Nu ştiu, sunt descurajat, eu sunt moldovean de etnie rusă, nu văd
nimic bun pentru viitorul familiei mele, îmi fac griji –
Sărmana Moldova dacă chiar bravul băiat ca Igor se gândeşte să plece!

Leggi tutto




Primele mele 100 zilei in Moldova

2010/10/01, 21:00


1) Programarea
Programarea şi rezolvarea tuturor detaliilor înainte de a vă transfera, a nu lăsa pe mai târziu nimic: casa, banca, utilităţile, conectarea internet, antena parabolică pentru canalele televizate italiene. E necesar a avea totul pregătit înainte de a vă transfera şi de a cunoaşte cu exactitate de ce este nevoie.

2) Casa
Sfătuiesc a cumpăra un apartament, evident reieşind din posibilităţile proprii, preţurile nu sunt prohibite. Un apartament în Moldova costă cât ar costa un garaj în Italia. A evita apartamentele în construcţie cu risc înalt de înşelare, optaţi pentru apartamentele deja existente chiar dacă trebuie să le îmbunătăţiţi. Apartamentele pot fi găsite şi pe site-uri web, posibil mobilate cu produse autohtone. Trebuie să știți că moldovenii nu iau în considerare unele spaţii comune din blocuri: intrarea, scările, ascensoarele, locurile comune în general, toate sunt în condiţii jalnice.

Leggi tutto




Pompita cu ulei

2010/09/30, 21:00


Sghirz… sghirz… sghirz… sghirz…ore în şir… în continuu… la intervale regulate, în fiecare zi, luni în şir ascult acest misterios sunet! Într-o zi m-am întrebat de unde naiba provine. Reflectam. Poate este o păsărică?
O cioară, mi-am spus, una din acele păsări negre care populează spaţiile verzi, ca cele multe de lângă casa noastră. Nu, nu poate fi, sunetele ciorii sunt altfel, le cunosc bine.

Cineva care munceşte prin părţile acestea, poate cu un instrument particular? Uhmm… de dimineaţă până seara? Lucrează toate aceste ore? Uhmm… nu este posibil, nu poate fi.
Între timp neplăcutul … sghirz… sghirz… sghirz…continua! Un sunet penetrant, un chin, la intervale regulare! De unde naiba provenea?

Ieri am ieşit din casă doar pentru a descoperi de unde provenea acel straniu sunet, am ciulit urechea, sunetul provenea dintr-un spaţiu verde alături de casă, un spaţiu unde de obicei se joacă copii. Urmăresc piesa sonoră… sghirz… sghirz… era aproape… mă apropii din nou… era acolo… provenea chiar de aici… era alături.
Sunetul provenea de la un scrânciob în care o copilă se legăna în sus şi în jos producând sunetul neplăcut sghirz… sghirz…! Scrânciobul era poate unica distracţie pentru copiii din zonă şi era utilizat în continuu, din această cauză ascultam acest sunet neîntrerupt de dimineaţă până seara.
Evident scrânciobul avea nevoie de un pic de ulei lubrifiant din această cauză emana acel sunet neplăcut!

Leggi tutto




Telefonul

2010/09/28, 21:00


Sună telefonul:
Ascult! –
Valentina este acasă? – în rusă desigur.
Nu, a ieşit –
Click.

Nu reuşesc măcar să întreb: – Dumneavoastră, scuzaţi, cine sunteţi? – fulger se închide telefonul. Cel care sună, poate, intuind că va trebui să răspundă la evidenta întrebare obositoarea sau, poate, pentru a evita un răspuns inutil şi deranjant, se grăbeşte să întrerupă conversaţia. Trebuie să admit că foarte rar am avut timp suficient să întreba: – Dar Dumneavoastră, cine dracu sunteţi? – .
O singură dată am reuşit a reproşa unei prietene de-a soţiei mele: m-a făcut să comentez educativ o predică de tipul… „Ţine de educaţia celui care telefonează să se prezinte, etc…” De cealaltă parte se auzea o tăcere ruşinată, nici o răsuflare, apoi, implacabilul … clik.

Leggi tutto




Cafea sau ceai?

2010/09/27, 21:00


În Moldova, mai este răspândită obişnuinţa de a prepara cafea “turcească”, ceea ce reprezintă fierberea cafelei în apă în nişte contenitoare speciale cu toartă. În ultima perioadă multe baruri se echipează cu aparate de făcut cafea de tipul “Espresso” italiană, marea majoritate a barurilor au în lista băuturilor pe care le oferă inclusiv şi “Cafea Espresso”.

Aud deseori de la prietenii moldoveni: – Nu beau cafea deoarece nu pot dormi noaptea –
Aceiaşi apoi beau jumătate de litru de ceai care conţine mai mult sau mai puţină cantitate de cafeină sau teină de cafea.
Dimineaţa îmi place să înmoi doi sau trei biscuiţi în cafea, în Italia aveam biscuiţii mei preferaţi, pe care, evident, nu-i găsesc în Moldova. Spre norocul meu, am descoperit că Bucuria produce biscuiţi cu adevărat gustoşi şi dacă e să recunoaştem, unii chiar mai gustoşi decât cei fabricaţi de faimoasa Mulino Bianco.

Leggi tutto




A trai italianeste sau moldoveneste?

2010/09/26, 21:00


Motivul trebuie căutat în faptul că un italian care decide a locui în Moldova nu va trăi „moldoveneşte” dar va continua să trăiască „italieneşte”, ceea ce înseamnă că la nivelul de trai pe care-l avea în Italia şi a locui „italieneşte” în Moldova costă. Aduc un exemplu banal doar pentru a fi înţeles: moldovenii sunt obişnuiţi a consuma tradiţionalul borsh (ciorbă de legume) minim o dată în zi, italianul mănâncă ciorbă de legume o dată sau de două ori în săptămână. Este simplu a intui, legumele pentru borsh costă relativ puţin, chiar dacă pregătirea cere ore şi ore de muncă; borsh-ul acompaniat de câteva bucăţi de pâine reprezintă mâncarea completă pentru moldoveni, pentru italian acest meniu este absolut nepractic.

Vara moldovenii completează bucatele cotidiene cu câteva vinete sau ardei, legume de sezon, sau în locul obişnuitului borsh consumă supă sau solianka, dar, de fapt suntem tot acolo: dacă nu e supă este pâine udată!
Este imaginabilă o astfel de alimentare pentru un italian?
Italianul este obişnuit cu un meniu mai variat, iar materia primă îndepărtată este mai costisitoare, în astfel de situație, este constrâns, deci, a face cumpărăturile de unde poate găsi produse tipice din “frumoasa-i ţară”: ulei de măsline, parmigiano, mozzarella, etc. După cum cunosc cu toții în supermarketurile din Chișinău produsele italienești sunt scumpe, aduse de departe devin chiar mai scumpe decât în Italia.

Leggi tutto




O cina informala

2010/09/04, 21:00


Ea cunoaşte câteva cuvinte în română, de care are nevoie pentru serviciu. El nu murmură nici un cuvânt în română, toata seara a vorbit în rusă. Nu face nimic, sunt obişnuit. Am încercat, cum fac întotdeauna în astfel de ocazii, să ies din formalitate şi conveniente şi de a încerca confidenţialitatea. Tentativă eşuată fără milă, moldovenii urmează o etichetă specifică lor, compusă din formalităţi şi complimente.

Trecem în salon unde ne aşteaptă o masă pregătită în toată forma… dar fără obişnuitele zakuski (aperitive), un şoc pentru oaspeţii noştri obişnuiţi a vedea masa plina cu aperitive în toată splendoarea. Pentru a-i linişti le zic că va fi o cină tipic italiană.
– Nu vă speriaţi de masa goală…vă asigur că vom mânca câte ceva, zic eu făcându-l pe spiritualul. Ei surâd şi respiră uşuraţi.
Probabil gândesc… „de la aceşti macaronari te poţi aştepta la orice”… şi au dreptate.

Leggi tutto




Dracul si…vaccinele

2010/09/02, 21:00


Bolile exantematice, doar pentru a le clarifica, sunt: tusea convulsivă, rujeola, varicela ş.a.. Procedura de vaccinare la vârsta preşcolară este caracteristică pentru toată lumea de pe glob şi a salvat viaţa a milioane de copii.
Delegaţia credincioşilor îşi expunea pancardele cu inscripţii de genul
„Asasinilor, nu vrem vaccine!” urlau în gura mare şi au cerut şi obţinut convorbiri cu un responsabil al Ministerului Sănătăţii.

La o emisiune a televiziunii locale se vedea un domn în cămaşă, coborând scările Ministerului pentru a întâmpina strania delegaţie, care, de fapt, era vice-ministrul, cu o expresie nemulţumită a unuia care este nevoit să prezideze „fotoliul”, în timp ce alţii se aflau în concediul de vară.
Inutil de zis, sărmanul vice-ministru, victimă predestinată, la început nu
înţelegea motivul tuturor lozincilor, şi nu-i venea a crede urechilor, într-adevăr, în emisiunea televizată se vedea un preot tânăr cu barbă neagră, purtător de cuvânt din partea delegaţiei, explicând bietului funcţionar care avea o expresie neîncrezătoare şi uimită, motivul protestelor.

Leggi tutto




Prima zi de scoala

2010/09/01, 21:00


Ieri m-am oprit pentru câteva minute la o şcoală, vecină casei noastre, pentru a urmări cum derulează ceremonia de 1 septembrie. Trebuie să mărturisesc că am rămas surprins, n-am mai văzut nimic asemănător. Şi trebuie să spun că am trăit toată viaţa în lumea legată de şcoală.
Prima zi de şcoală, în aceste părţi, într-adevăr este o zi de bucurie şi
sărbătoare.

Am văzut o mulţime de băieţi şi fete de toate vârstele, emoţionaţi şi eleganţi în hăinuţele lor noi: fetiţele claselor mici cu funde albe în cosiţe, băieţii cu costume elegante albastre şi multe flori şi o mare de buchete multicolore.
Părinţii emoţionaţi (chiar mai mult decât fiii lor) asistau mândri la manifestare ţinând de mână copiii. O zi de neuitat şi pentru ei.

În această zi particulară, în Moldova, există o tradiţie foarte interesantă: un băiat din ultimul an de liceu însoţeşte pe scări o fetiţa care pentru prima dată păşeşte pragul şcolii, sunând un clopoţel, ce ar semnifica simbolul alternanţei între un elev din ultimul an şi un elev care pentru prima dată intră în lumea cunoştinţelor. Un pasaj clasic de generaţii. Au urmat discursurile pline de urări de bine din partea tuturor: de la profesori, director, reprezentanţi ai părinţilor şi a elevilor.
În această zi copiii se regăsesc după vacanţa de vară, sunt excitaţi, fericiţi de întâlnirea cu prietenul/a de suflet, au multe lucruri de povestit, au un an întreg pentru a-şi împărtăşi impresiile, până la vara viitoare.

Leggi tutto