O luna de absenta

by nikita


2011/05/30, 21:00



La Pescara mă simţeam un turist, am grăbit angajamentele noastre, am întâlnit vechii prieteni; după câteva minute am obosit de aceleaşi povestiri, de problemele lor, îmi era clar că grijile lor nu mai erau ale mele, ascultam totul cu multă detaşare.
La rândul lor prietenii m-au întrebat despre viaţa mea în Moldova, unii mă ascultau cu interes, alţii mă priveau ca pe un marţian abia coborât de pe corabia spaţială. La sfârşitul povestirii mele comentariul recurent a fost următorul: – Cu siguranţă ai avut un mare curaj! –
A vorbi italienilor despre Moldova este ca şi cum ai vorbi despre ceară pentru schiuri tuaregilor din tropice!

Ne-am întors în Italia pentru motive de sănătate, în spitalul din Pescara mi-au implantat un ICD, un defibrilator cardiac.
La întoarcerea în Chişinău ne aştepta sub casă haita de câini vagabonzi care staţionau în cartierul meu, m-au salutat cu afecţiune cu un cor de schelălăituri de sărbătoare. În noaptea aceasta mi-au organizat un „concert de Bine ai revenit!”, trebuie să mă destăinui că-mi lipseau. La Pescara nu reuşeam să dorm fără lătratul lor, cu toate acestea m-am obişnuit, liniştea nocturnă mă deranjează.

Noaptea aceasta, pe parcursul „concertului” m-am rezemat de geam şi i-am salutat pe toţi pe nume, acum sunt un prieten, mă invită mereu la sărbătorile lor, sunt chiar naşul multora din ţâncii lor.
Casă, dulce casă!

 

 Nikita 


Nesuno commento

Aggiungi commento:

You must be logged in to post a comment.